Etichete

, ,

gogosi

După cum bine mă cunoașteți din polemica mea filosofică cu Floricica Dansatoarea, sunt marele filozof Gabriel Liiceanu și, dacă Nietzsche obișnuia să umble prin piețele publice cu o torță aprinsă în plină zi, spunând că e în căutarea lui Dumnezeu, eu umblu cu gogoși prin Parlamentul European și spun că relev adevărul…

Am gogoși de tot felul, însă preferatele mele sunt cele politice, că pot spune vrute și nevrute despre ăia de la comunistoidul PSD. De curând i-am tras o gogoașă de felul ăsta și președintelui Comisiei LIBE din Parlamentul European, adică lu’ grasu’ ăla cu nume de fotbalist, Moraeș parcă-l cheamă. Ce-a mai înghitit-o ! A halit-o ca un găgăuță ce e… Ha ha ha !

La urma urmei, dintre toate gogoașele doar cea politică se integralizează și pune problema sensului adevărului, după cum bine spunea Leibniz: „De ce mai degrabă nimic decât o gogoașă ?”

Această deschidere către gogoșărit am deprins-o de la Heidegger, care o numea GOGOSAIN, adică  „a gogoșări aici”.

In final, vă spun că adevarul nu țintește întotdeauna la structuri bine inteligibile, însă gogoașa, cum bine spunea Hegel, este asemeni lumii ideilor platoniciene, domnind etern într-o transcendența imobila… 

Cetățeanul Turmentat,

apropritar si nembru Turmy Hebdo

 

Anunțuri